D’ale lui nea Fane

Multe lucruri frumoase se petrec pe lumea asta şi multe amintiri plăcute trebuiesc redate cititorilor, aşa că am să vă prezint câteva întamplari din anii tinereţii, din anii pe cînd activam într-o institutie respectabilă şi plină de împliniri. Sunt foarte multe lucruri, care însă nu pot fi redate în totalitate deoarece nu este nici timp şi nici loc pentru unele dintre ele. Dar, câteva tot am să vă prezint pe parcursul unor mini seriale. Aveam un coleg, care era de un umor şi de o omenie ieşite din comun. Dacă trebuia să se întample ceva pe lumea asta numai lui nea Fane, că aşa îl chema, i se putea întampla. Ţin minte, că ne-a povestit într-o zi o altă păţanie hazlie şi tipic pescărească de-a dumnealui. Nea Fane, fiind un mare pasionat al pescuitului sportiv mai în fiecare zi, cand avea ocazia îl găseai pe baltă. Ne-a povestit, că într-o zi a fost pe Băneasa să dea la peşte. Până aici nimic deosebit, dar ne-a zis, că nu a prins atunci nici măcar un baboi şi asta nu ar fi fost mare pagubă, dar lângă el un garoi borţos, negru şi urât pe de-asupra avea de gând să prindă tot peştele din baltă. A stat nea Fane, cât a stat, dar nu a mai putut rabda şi după ce cu câteva minute, încercând să arunce firul unditei, unde era prinsă momeala, când a dat firul pe spate şi când să arunce, după cum am mai zis, nu mai reuşea să tragă trestia în poziţie de pescuit deoarece agăţase acul de pescuit de la capătul firului de blana unui câine, care stătea în spatele lui aşteptând probabil ceva de mancare. Trecând peste asta îl întreabă totuşi pe ţigan cu ce momeala dă la peşte de prinde aşa de mult. Ţiganul, o matahala de om se uită la nea Fane chiorâş, privindu-l cu sictir şi-i zice: La ce dau? La moţ de căcat! (scuzaţi expresia).Vă daţi seama că la apucat pe nea Fane toate damblaliie, dar uitandu-se in jur şi vazând mai mulţi garoi a tăcut şolmâlc şi a înghiţit în sec, văzându-şi mai departe de pescuitul său. La două-trei zile, pe aceeaşi baltă, în acelaşi loc, cu acelaşi vecin, se inverseaza rolurile: nea Fane prindea peşte ca la balamuc. Ţiganul nimic. Se apropie încet de nea Fane şi-l întreabă la ce dă. Atât a aşteptat nea Fane al meu: să-i răspundă ţiganului cu aceeaşi monedă. La ce dau? Tu alaltăieri dădeai la moţ de (.......) eu, acum dau la picior de furnică. Vă daţi seama privirea şi atitudinea garoiului la auzul răspunsului prompt venit din partea lui nea Fane. Mă al dracu’ zice ţiganul, cum vine asta? Vine asta exact cum a venit când tu prindeai peşte iar eu nimic şi, când te-am întrebat la ce dai mi-ai aruncat, că dai la moţ de (.......). Baftă în continuare !