duminică, 27 iunie 2010

Nostalgii

Direcţia cercetări penale. Mai trec din când în când pe strada George Georgescu, unde îşi avea sediul sus amintita instituţie şi, unde acum nu au ramas decât amintiri mai mult sau mai puţin plăcute. Din lista lunga de sute de cadre, care s-au perindat pe uşile Direcţiei nu mai sunt decât câţiva băieţi tineri în frunte cu Sorin Neguţi; unii s-au dus în lumea de dincolo, alţii au ieşit la pensie, alţii au fost trecuţi în rezervă, alţii sa-u mutat sau au fost mutaţi pe la alte instituţii ale ministerului nostru sau în civilie. Dacă priveşti spre clădirea cu pricina nu poţi să nu priveşti cu nostalgie la vremurile bune ale unei societăţi nu demult apuse şi unde parcă viaţa iţi oferea mai multe căi de existenţă, distracţie, cultură, etc. Atunci, ne întreceam, tinerii, care lecturam mai multe cărţi, care vizionam mai multe filme, spectacole, etc., pe când acum categoria viitorului se întrece în tembelisme şi besmeticisme, dar asta nu înseamnă că ei sau noi părinţii suntem vinovaţi. Asta-i viaţa, pe care ne-o oferă această societate democratică de parcă am avea altă posibilitate. Nu ştiu, daca într-un viitor apropiat se mai poate întâmpla ceva vis a vis de naţiunea română. Eu unul nu cred şi nu-mi pun mari speranţe în cei care drămuiesc ţara, că o vor duce spre culmi de civilizaţie şi bunăstare. Bine ar fi să mă înşel. Ce ziceţi camarazi de arme: vă mai bagaţi, din când în când, la o bere la o terasă sau la un restaurant, unde să mai depănăm amintiri plăcute şi unde să mai vedem câţi mai suntem? Vă aştept cu propuneri!

Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)

Scrisoare

Către,nepotul meu parlamentar Să trăieşti, nepoate! Nu ţi-am scris până acum, ştiind ce ocupat eşti acolo in Parlament, unde observ că vă străduiţi din răsputeri, să concepeţi legi foarte folositoare naţiunii, mai ales vouă şi, astăzi m-am hotătât a-ţi scrie să te felicit pentru toate pe care le-aţi facut pentru noi, mai ales ătora de vârsta a treia şi care şi aşa nu mai avem, nu-i aşa, mult de trăit. Aşa că dragă nepoate, să ştii că eu o duc foarte bine cu pensia mea agricolă de 22 de lei (nu s-a putut să-mi dea mai mult), bani pe care aşa de bine ce îi drămuiesc, că am făcut şi ceva economii pentru tine nepotul meu drag, să ţi-i dau când mai treci pe la mine. Mi-a zis primarul din comună, Vasile a lu’ Leana Momâia, care a fost coleg cu tine la şcoală, că voi aţi hotărât acolo aceste ajutoare sociale, pentru că dacă nu am lucrat la CAP nu aveaţi cum să ne daţi mai mult, pentru că este criză economică şi, dacă ne măriţi nouă cu câteva procente se ajunge la inflaţie monetară şi mai ştiu eu la ce neajunsuri, pentru sărăcuţii de voi, care trudiţi acolo transpirând de atâtea calcule matematice. Asta este, maică. Până la urmă pentru ce-mi trebuie mie mai mulţi bani, pentru că şi aşa, aici la ţară avem de toate: mai ne lipseşte praful de pe tobă. Era vorba, că măriţi pensiile astea cu 50% şi, sincer iţi spun, m-am bucurat enorm, pentru că având atâţia bani mă gândeam să-i trimit şi lui frate-tu ăla de-i director la o agenţie şi care, zic unii că îl scot la pensie şi nu o să primească decât vreo sută cinzeci de milioane de lei/lună, dar dacă-mi măreaţi pensia, zău că dădeam şi la biserică mai mult, că nu-i aşa, ce să fac eu cu atâta bănet. Te pupă bunica pe portofel!

sefii DCPenale