duminică, 14 martie 2010

Catanga

Punctul de frontiera intre viata si moarte. Linia de demarcatie intre noapte si zi. Pragul dintre bine si rau. Sunt cateva dintre comparatiile facute celebrei ,,Catanga", zona zero a locatiei infractorilor de tot felul cazati la Directia Cercetari Penale. Acolo, in acel loc intunecos, unde pana si gandacilor le era frica sa umble noaptea nu puteai visa sa-ti vezi vre'un dusman daramite sa fii tu inchis. Celulele erau asa de neprimitoare incat trebuia sa cobori din paturile suprapuse pe rand si, cand te incolonai pentru apel stateai unul in spatele celuilalt fara sa te poti intoarce. Aerul patrundea in celula printr-un gemulet, care mai mult era inchis decat deschis lasand lumina sa patrunda inauntru printr-o fanta de aproximativ doi centrimetri si odata cu ea aerul infect de la instalatia de canalizare, care trecea pe langa ferestre si, ori de cate ori cineva se ducea la toaleta, care era in celula (closet turcesc), mirosurile parfumau toate celulele componente ale arestului Cantanga. Dupa cateva saptamani de detentie arestatii si detinutii respectivi nu mai stiau daca este zi sau noapte, pentru ca lumina in fiecare celula patrundea printr-un grilaj din tabla cu cateva gauri iar cea de zi era aproape inexistenda datorita modului de constructie elaborat de fosti detinuti comdamnati la inchisoare pe viata, pentru crime sau alte acte teroriste. Cine ,,apuca" un loc in asemenea rezervatie nu isi dorea decat sa se termine mai repede viata, pentru ca in afara de o jumatate de paine neagra, o cana de ceai dimineata, o farfurie de zeama si o mana de orez nefiert si cu pietricele prin el si iar o cana de cai seara, altceva nu mai primeai. Celor care aveau curajul nebunesc sa comenteze sau sa faca scandal li se mai administrau peste portia de mancare zilnica una de carcera, unde nu primeai decat o cana de ceai dimineata si una seara iar la pranz o mama de bataie atribuita de un gardian urat, mare si prost, care te fixa in lanturi de maini si de picioare dar intr-o pozitie de stat pe vine de-ti venea sa injuri toti sfintii din popor. Cine nu stie ce a insemnat ,,Catanga" isi imagineaza ca la Aushwitz era boierie curata, dar nu a fost asa. Tot ce am prezentat mai sus nu este decat o parodie pentru a combate unele afirmatii neavizate facute de diverse persoane.

(N.B. cam asa ar suna o descriere ,,tare" a arestului fortareata. Am citit in presa tot felul de tampenii, care mai de care mai pompoase la adresa cadrelor si conditiilor in care erau cazati arestatii preventiv. Totul nu este decat o facatura a unora, care habar nu au si nu au avut de cele prezentate sau a altora care vroiau sa puna intr-o lumina proasta institutia in sine.)

Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Scrisoare

Către,nepotul meu parlamentar Să trăieşti, nepoate! Nu ţi-am scris până acum, ştiind ce ocupat eşti acolo in Parlament, unde observ că vă străduiţi din răsputeri, să concepeţi legi foarte folositoare naţiunii, mai ales vouă şi, astăzi m-am hotătât a-ţi scrie să te felicit pentru toate pe care le-aţi facut pentru noi, mai ales ătora de vârsta a treia şi care şi aşa nu mai avem, nu-i aşa, mult de trăit. Aşa că dragă nepoate, să ştii că eu o duc foarte bine cu pensia mea agricolă de 22 de lei (nu s-a putut să-mi dea mai mult), bani pe care aşa de bine ce îi drămuiesc, că am făcut şi ceva economii pentru tine nepotul meu drag, să ţi-i dau când mai treci pe la mine. Mi-a zis primarul din comună, Vasile a lu’ Leana Momâia, care a fost coleg cu tine la şcoală, că voi aţi hotărât acolo aceste ajutoare sociale, pentru că dacă nu am lucrat la CAP nu aveaţi cum să ne daţi mai mult, pentru că este criză economică şi, dacă ne măriţi nouă cu câteva procente se ajunge la inflaţie monetară şi mai ştiu eu la ce neajunsuri, pentru sărăcuţii de voi, care trudiţi acolo transpirând de atâtea calcule matematice. Asta este, maică. Până la urmă pentru ce-mi trebuie mie mai mulţi bani, pentru că şi aşa, aici la ţară avem de toate: mai ne lipseşte praful de pe tobă. Era vorba, că măriţi pensiile astea cu 50% şi, sincer iţi spun, m-am bucurat enorm, pentru că având atâţia bani mă gândeam să-i trimit şi lui frate-tu ăla de-i director la o agenţie şi care, zic unii că îl scot la pensie şi nu o să primească decât vreo sută cinzeci de milioane de lei/lună, dar dacă-mi măreaţi pensia, zău că dădeam şi la biserică mai mult, că nu-i aşa, ce să fac eu cu atâta bănet. Te pupă bunica pe portofel!

sefii DCPenale